Egalitatea genurilor reprezintă o sintagmă care provoacă diverse atitudini: interes, ironie, agresivitate, frustrare, entuziasm, toate acestea în funcţie de confortul sau disconfortul pe care îl trăieşte fiecare individ în contextul acestei probleme. Din punct de vedere birocratic, subiectul egalităţii genurilor ar fi unul depăşit. Birocratul misogin sau pur şi simplu indiferent va declara că este perimată ideea luptei pentru egalitatea genurilor, invocînd actele legislative internaţionale şi naţionale în calitate de evenimente care asigură această egalitate. Într-adevăr, din punct de vedere legislativ, egalitatea genurilor pare să fie asigurată. Unul dintre cele mai importante documente în acest context este Convenţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei (CEDAW), adoptată la 18 decembrie 1979. În anul 2001, 168 de state au ratificat acest instrument juridic internaţional, Republica Moldova aderînd la această Convenţie în 1994. „Convenţia defineşte discriminarea împotriva femeii şi stabileşte o agendă pentru acţiunile legislative şi/sau administrative, necesare a fi adoptate la nivel naţional în vederea prevenirii şi eliminării oricăror forme de discriminare împotriva femeilor”.